Astăzi fac o excepție și voi utiliza persoana întâi la singular.
Lumea este înnebunită după senzațional.
Nici voi, cititorii mei, nu faceți excepție.
Nu o luați ca pe o critică, că nu este.
Așa suntem construiți noi, oamenii...
Am pus doar un titlu incitant. Nimic consistent lângă.
De fapt, nu am scris nimic 2 zile. Doar titlul.
M-am grăbit să marchez ziua de 13 aprilie, care are o semnificație aparte pentru mine.
Ca să nu o sară softul platformei, că nu pot scrie retroactiv.
Și ce să vezi, uitându-mă pe statistici, observ că audiența s-a triplat.
Măi, să fie ! Blogul ăsta funcționează singur...
Este adevărat, titlul postării promitea un subiect tare, ieșit din comun. Dar oameni buni, nu scrisesem nimic !
Cine este lighioana și de ce am zis că am pus bocancul pe grumazul ei ?
Acum, vedeți ce mi-ați făcut ?
Din respect pentru curiozitatea voastră (care trebuie onorată) mă obligați să scriu ceva și despre acest subiect...
Hai să zicem că lighioana la care m-am referit este sistemul polițienesc ticăloșit și putrezit în care unii dintre noi își desfășoară încă activitatea.
Alții, care deși au încheiat-o, privesc cu interes de pe margine. Dintr-un singur motiv : pentru că le pasă.
Vedeți un alt motiv plauzibil ?
De ce am spus că data de 13 aprilie reprezintă (pentru mine) ziua în care am pus bocancul pe grumazul sistemului ticăloșit ?
Nu mă luați în serios.
Sistemul este bine mersi, n-a pățit încă nimic.
Ba chiar râde în continuare de mine, de voi, de cât de naivi suntem dacă credem că-l vom învinge vreodată.
Să-l luăm, de exemplu, pe Medrega.
Pe 13 aprilie 2021 i-am suspendat de la executare actul administrativ abuziv de încetare a raporturilor de serviciu.
A fost ca o lovitură în plex (sau în plină figură ?) pe care a încasat-o fiind încă în funcție de conducere. Și acum îi mai tremură mandibula de nervi, fiindcă a primit-o ca pe un afront personal, nu ca pe o consecință a propriei sale încăpățânări.
Dar dacă ar fi să-l întrebați cum se simte cu bocancul meu pe grumazul lui, sunt convins că l-ar duce capul să-și scoată unul din cele 2-3 telefoane pe care le are în permanență asupra sa, ca orice combinator care se respectă, pentru a-și face tacticos, hlizindu-se, un selfie.
"Medrega se simte preocupat de bocancul care-l apasă pe gâtlej. Mă pot scărpina acum ? Că mă gâdilă rău..."
Aceasta ar fi starea afișată de el pe rețelele de socializare.
De ce i-ar păsa lui că, pe lângă cei aproape 10000 lei prejudiciu adus instituției, riscă și o condamnare pentru abuz în serviciu ? Chiar și cu suspendare ar fi grav, chiar și amendă penală... Ce să spun... îi pasă exact atât cât să arunce cu emoticoane cu lacrimi de crocodil pe Facebook și Instagram. Nu mai poate el...
Pentru că trăim în România lui Iohannis a lucrului bine făcut (a se citi : furat).
Nu suntem în SUA unde chiar și un președinte poate fi arestat. Suntem conduși de politicieni plagiatori și corupți care nu dau doi bani pe statul de drept.
Totuși, asta nu înseamnă că trebuie să rămânem statui și să nu reacționăm deloc la abuzuri.
Dimpotrivă, lupta noastră ar trebui să fie și mai acerbă.
Să știți că nu fac toate acestea doar ca să par o ființă superioară. Nu m-am considerat niciodată și nici nu vreau să par ceea ce nu sunt.
Nu am nimic special în plus față de voi.
Însă mă uit în jurul meu și văd numai non-combat.
Aceasta este cauza principală care ne face vulnerabili în fața unor derbedei.
Dreptatea trebuie apărată, altfel niște nemernici își vor bate în permanență joc de ea.
Singura mea trăsătură, pe care unii o văd ca pe un defect sau chiar inaptitudine, este că mă opun cu îndârjire să fiu călcat în picioare de către cei care comit abuzuri și că nu mă las până nu vor fi trași la răspundere.
Bașca ador să-i ridiculizez pentru ceea ce fac.
