Era la mintea cocoșului că existau tot felul de rezolvări elegante pentru agenții economici cu dare de mână.
Cât timp a fost inspector general, Crețu era mult mai îngrijorat de faptul că se făceau o grămadă de bani iar lui îi ajungeau prea puțini față de amploarea fenomenului.
Unde se făceau cei mai mulți bani ?
La București, evident.
Exasperat de lipsa de respect cu care se confrunta, l-a trimis de mai multe ori pe Oarză în control la Cîrdei (n.a. directorul Direcției pentru Imigrări a municipiului București) să scuture puțin pomul lăudat.
La început, Cîrdei s-a ținut tare.
Crețu l-a băgat în mai multe cercetări prealabile, în speranța că va reuși, în final, să-l dea pe brazdă.
L-a șicanat cât a putut de mult cu versatul infractor Oarză, unealta sa represivă de bază preluată de la Medrega.
Nu știm exact ce s-a descoperit în neregulă la DIMB, probabil numai fărămituri.
Cică Oarză și Crețu făceau filaj în toată regula să descopere cu cine se întâlnește Cîrdei și în ce scop.
Dar, dintr-o dată, apele s-au liniștit.
Crețu l-a retras pe Oarză, iar Cîrdei și-a văzut în continuare de treabă. Back in business...
O perioadă de timp nu s-a mai auzit nimic.
Apoi, întreg personalul IGI a rămas șocat de denunțul la DNA al unui presupus trafic de influență pe care Cîrdei l-a reclamat că l-ar fi produs asupra sa un șef de serviciu de la Direcția Migrație.
Iată că directorul DIMB nu mai era pe cont propriu (chiar este destul de discutabil dacă a fost vreodată). Devenise însă o certitudine că juca la masa stăpânului, în beneficiul acestuia.
Ulterior, a apărut și Mihăilă.
Crețu doar a inițiat combinațiile. Când să culeagă și el roadele, iată că vine tătuțu' și-i papă tot caimacul.
Fenomenul infracțional a căpătat o cu totul altă dimensiune pe vremea acestuia. Se vorbește despre existența unei rețele piramidale de colectare a sumelor de bani ilicite date de agenții economici în schimbul obținerii avizelor de muncă pentru cetățenii străini pe teritoriul României.
De modul de implicare în realizarea acestui indicator depindeau și relațiile șefilor structurilor teritoriale pentru Imigrări cu Mihăilă, noul inspector general al IGI.
Dacă aceștia cotizau cât trebuie, aveau liniște din partea Godzillei. În caz contrar, erau împachetați și trimiși în misiune unde se agață harta-n cui, la un util "schimb de experiență".
"Băi, săracule ! Doar atât ?"
"Doar atât, șefu' ! Că am avut un singur agent economic, un constructor care mi-a venit cu doi vietnamezi. Când a auzit de 500 euro/aviz a zis că mai bine își ia un scăunel și se așează la coadă cu noaptea-n cap, că nu-i așa grabă. Atunci, ce să fac, am redus tariful la 200 euro/vietnamez că riscam să-i pierdem și pe ăștia. Bine și așa, nu ? Decât nimic... Vă rog, domnule inspector general, nu mă trimiteți din nou la IBIZA..."
